Despre advertoriale – Interviu cu un writer of articles

Adrian Arsenie, tânărul din faţa mea, un bărbat de vreo treizecişicinci de ani, cu ochi albaştri şi pătrunzători, ţâşnind agresiv dintr-o faţă palidă, cadaverică, îmi întoarse privirea cu o dârzenie neaşteptată.

– Nu prea am timp pentru asemenea prostii! răspunse el la întrebarea mea referitoare la statul său de scriitor de articole.Timpul costă bani, dacă n-ai aflat încă, iar d-ta nu faci decât să-mi consumi timpul!

– Îţi plătesc articolul, pe care nu l-ai scris din pricina mea! caut eu să-l îmbunez, de dragul interviului. Sper să nu mă aduci la sapă de lemn!!

– Face exact 1o dolari!

-10 dolari! repet  uimit. Nu  crezi că eşti prea scump? Am scris şi eu articole când eram mai tânăr, dar n-am primit niciodată mai mult de 1 dolar.

– Pentru atât  nu  merită să scrii o literă! Aş muri de fome, omule!

– Să înţeleg că d-ta trăieşti numai din scris? concluzionez încântat de mingea ridicată. N-am auzit încă pe cineva care să trăiască din scris! Nici chiar marii scriitori!

– Uite că eu trăiesc din asta!

– Există vreo reţetă anume! supralicitez.

Tânărul mă priveşte contariat.

– Există, zice, dar sper că nu vrei să-ţi spun şi cum! Acesta este secretul meu!

– Mie poţi să-mi spui, prietene,îl îndemn, fiindcă n-am de gând să-ţi fac concurenţă! Iar cei care vor citi interviul acesta, nici atât, având în vedere câte prostii se spun pe net!

– Ai dreptate, internetul e plin de prostii! spuse el cu ciudă în glas. Adesea mi se face lehamite şi-mi vine să las dracului totul! Dar n-am unde să mă duc, căci altceva, în afară de scris, de dat cu părerea, nu ştiu să fac.Iar de  comenzinu duc lipsă!

– Mulţi se plâng de lipsă de comenzi!

– Cred şi eu! Nimeni nu-ţi dă comenzi dacă nu ai vână! Tu, aspirantul de servicu,  nu ştii măcar gramatica limbii române şi te dai rotund! O fi internetul acesta un loc unde s-a răsturnat căruţa cu proşti, dar sunt şi oameni deştepţi pe aici!

–  Deştepţi, dar leneşi!

– Asta aşa e! Tipii îşi fac bloguri sau websute-uri date dracului, dar, paradoxal, după câteva articole scrise dau bir cu fugiţii. Scrisul, omule, e treabă grea, să ştii! Hămăleală, ce mai!

– Pe d-ta însă te atrage! Ai un motiv anume?

– Mi-a plăcut să  scriu de mic .Cu timpul m-am perfecţiont! Acum  cred că aceasta este vocaţia mea!

– Ai încercat şi în afara internetului?

– Nu, omule, dincolo de internet sunt un nimeni! Internetul e dragostea mea! Viaţa mea! Totul.

Partea a 2-a – Advertoriale – Interviu cu un writer of articles

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s